In weekendul ce vine imi propun sa vad mai mult Parisul pregatit sa intampine Craciunul, inclusiv faimosul Champs Elysees in haine de sarbatoare.
Se afișează postările cu eticheta Paris. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Paris. Afișați toate postările
vineri, 2 decembrie 2011
Parisul se pregateste de sarbatori
Pe straduta pietonala de langa mine am simtit azi atmosfera de sarbatori: luminite impodobesc deasupra intreaga strada, globuri, mosi craciuni si alte podoabe in vitrine sau in recuzita cafenelelor, produse specifice Craciunului in rafturile magazinelor.
In weekendul ce vine imi propun sa vad mai mult Parisul pregatit sa intampine Craciunul, inclusiv faimosul Champs Elysees in haine de sarbatoare.
In weekendul ce vine imi propun sa vad mai mult Parisul pregatit sa intampine Craciunul, inclusiv faimosul Champs Elysees in haine de sarbatoare.
miercuri, 16 noiembrie 2011
O plimbare in Jardin du Luxembourg
Incerc sa ma bucur cat mai mult de plimbarile in aer liber prin Paris. Luni dupa-amiaza, pentru ca nu am avut ore, am luat-o pe jos, direct catre Jardin du Luxembourg. Este foarte aproapre de zona in care se afla scoala Ferrandi, asa ca in maxim 6-7 minute am intrat pe poarta parcului. Era o vreme frumoasa, cu un soare tare stralucitor si cald.
In parc, ca de obicei, multi oameni, indeosebi tineri, stand pe banci si mai ales pe scaunele de metal pe care le poti lua si pune in orice colt vrei sa te retragi. Se discuta, se lua cate un pranz frugal, se citea sau pur si simplu se dormita. Cerul era albastru si brazdat de dungi albe, martore ale avioanelor care au trecut.
Cum am intrat, parca mi s-a umplut sufletul de liniste si de frumusete. A fost atat de placut sa privesc natura, sa observ oamenii, sa ascult sunetul apei din fantana arteziana si galagia sporadica a pasarilor. Am avut asa un sentiment ca nu pot cuprinde atata serenitate si atata farmec.
Am stat ceva timp pe scaun, cu fata incalzita de soare, cu ochii inchisi. Parca mi-am recapatat puterile petrecand ceva timp in Jardin du Luxembourg.
In parc, ca de obicei, multi oameni, indeosebi tineri, stand pe banci si mai ales pe scaunele de metal pe care le poti lua si pune in orice colt vrei sa te retragi. Se discuta, se lua cate un pranz frugal, se citea sau pur si simplu se dormita. Cerul era albastru si brazdat de dungi albe, martore ale avioanelor care au trecut.
Cum am intrat, parca mi s-a umplut sufletul de liniste si de frumusete. A fost atat de placut sa privesc natura, sa observ oamenii, sa ascult sunetul apei din fantana arteziana si galagia sporadica a pasarilor. Am avut asa un sentiment ca nu pot cuprinde atata serenitate si atata farmec.
Am stat ceva timp pe scaun, cu fata incalzita de soare, cu ochii inchisi. Parca mi-am recapatat puterile petrecand ceva timp in Jardin du Luxembourg.
duminică, 13 noiembrie 2011
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
O bucata de Paris nocturn
Nu mi-am dat seama cat de aproape stau de Tour Eiffel pana saptamana aceasta, cand am mers mai mult la plimbare prin zona in care stau si, la un moment dat, ne-am pomenit de Trocadero si de unde poti admira privelistea spre turn. Daca la prima plimbare, l-am avut companion pe Marius, acum, ca el a plecat, am revenit azi singura pe acelasi drum - Rue de Passy.
Azi, dupa ce am terminat cursurile de la scoala - meniul regional Picardie - am simtit nevoia de a ma relaxa mergand pe jos hai-hui si admirand acest oras. Nici nu am simtit cum s-a facut din ce in ce mai intuneric. Cand am ajuns la Trocadero, la Tour Eiffel tocmai fusesera aprinsera luminile (ora 18).
Cineva imi zicea ca la Tour Eiffel trebuie sa mergi sa-l vizitezi doar seara, cand ii sunt aprinse luminile, ca numai atunci e frumos. Intr-adevar, noaptea are farmec, dar mie imi place si ziua :)
Rue de Passy - un mic sens giratoriu si locul in care se termina artera comerciala (magazin langa magazin si foarte animate, desi trotuarul este ingust amintindu-mi de Calea Victoriei de la noi, care se ingusteaza cateodata pana la absurd).
Scari din zona Passy - in acest cartier, sunt tot felul de suisuri si coborasuri. Aici multe trepte. Mai aproape de mine, sunt doar drumuri in panta.
Caruselul de langa Jardin de Trocadero. Este bine intretinut, frumos decorat cu picturi ale monumentelor-simbol din Paris. Are o muzica ce aminteste de vremurile de altadata, de Parisul clasic.
Tour Eiffel vazut de langa Jardin de Trocadero. O priveliste foarte buna asupra monumentului si mai putin "turistica" - hoarda de turisti se afla pe terasa Trocadero de langa Palais de Chaillot. Am reusit sa surprind si luna langa turn, deci ma simt implinita pe seara asta...
Azi, dupa ce am terminat cursurile de la scoala - meniul regional Picardie - am simtit nevoia de a ma relaxa mergand pe jos hai-hui si admirand acest oras. Nici nu am simtit cum s-a facut din ce in ce mai intuneric. Cand am ajuns la Trocadero, la Tour Eiffel tocmai fusesera aprinsera luminile (ora 18).
Cineva imi zicea ca la Tour Eiffel trebuie sa mergi sa-l vizitezi doar seara, cand ii sunt aprinse luminile, ca numai atunci e frumos. Intr-adevar, noaptea are farmec, dar mie imi place si ziua :)
Rue de Passy - un mic sens giratoriu si locul in care se termina artera comerciala (magazin langa magazin si foarte animate, desi trotuarul este ingust amintindu-mi de Calea Victoriei de la noi, care se ingusteaza cateodata pana la absurd).
Scari din zona Passy - in acest cartier, sunt tot felul de suisuri si coborasuri. Aici multe trepte. Mai aproape de mine, sunt doar drumuri in panta.
Caruselul de langa Jardin de Trocadero. Este bine intretinut, frumos decorat cu picturi ale monumentelor-simbol din Paris. Are o muzica ce aminteste de vremurile de altadata, de Parisul clasic.
Tour Eiffel vazut de langa Jardin de Trocadero. O priveliste foarte buna asupra monumentului si mai putin "turistica" - hoarda de turisti se afla pe terasa Trocadero de langa Palais de Chaillot. Am reusit sa surprind si luna langa turn, deci ma simt implinita pe seara asta...
vineri, 21 octombrie 2011
"Paris Culture" la metrou
In Paris, permanent sunt tot felul de evenimente, sarbatori, concerte, expozitii. Timp sa ai sa te duci, ca de ales ai de unde.
Imi place ca aici sunt anuntate cu afise numeroase mai ales in statiile de metrou, cu sanse foarte mari de a fi vazute de un numar impresionant de persoane, caci metroul ramane principalul mijloc de transport pentru parizienii de toate varstele si din toate categoriile sociale.
In statiile de metrou sunt numeroase panouri publicitare, atat pe peron, cat si pe culoarele de corespondenta si la intrari/iesiri. In multe statii, ca sa se pastreze nestirbit designul initial, panourile au "rame" decorative care le fac sa semene cu restul elementelor de decor din statie, ceea ce confera o unitate si fac ca publicitatea sa nu fie foarte agresiva si dizgratioasa.
In plus, am observat ca unele panouri sunt dedicate exclusiv anuntarii de evenimente si spectacole care au loc in Paris, sub titulatura de "Paris Culture" - intr-o singura rama sunt grupate, ordonat, numeroase afise ale diferitelor evenimente viitoare. O adevarata agenda culturala la indemana oricui.
Bravo lor, stiu sa isi vanda si cultura, nu doar marfurile!
Imi place ca aici sunt anuntate cu afise numeroase mai ales in statiile de metrou, cu sanse foarte mari de a fi vazute de un numar impresionant de persoane, caci metroul ramane principalul mijloc de transport pentru parizienii de toate varstele si din toate categoriile sociale.
In statiile de metrou sunt numeroase panouri publicitare, atat pe peron, cat si pe culoarele de corespondenta si la intrari/iesiri. In multe statii, ca sa se pastreze nestirbit designul initial, panourile au "rame" decorative care le fac sa semene cu restul elementelor de decor din statie, ceea ce confera o unitate si fac ca publicitatea sa nu fie foarte agresiva si dizgratioasa.
In plus, am observat ca unele panouri sunt dedicate exclusiv anuntarii de evenimente si spectacole care au loc in Paris, sub titulatura de "Paris Culture" - intr-o singura rama sunt grupate, ordonat, numeroase afise ale diferitelor evenimente viitoare. O adevarata agenda culturala la indemana oricui.
Bravo lor, stiu sa isi vanda si cultura, nu doar marfurile!
luni, 17 octombrie 2011
Piata de vechituri (Marche aux puces) Saint Ouen
Viata pariziana presupune obiceiuri si activitati la care in Romania nu te-ai gandi: a merge la o piata de vechituri este ceva uzual aici, de altfel este una din marile atractii de weekend din oras. Exista mai multe astfel de piete in Paris, unele ocazionale, micute, altele permanente, bine organizate si foarte cunoscute.
Marche aux puces Saint Ouen este cea mai mare si mai vestita piata de gen din Paris si din lume (se intinde peste 6 hectare). Este situata in partea de nord a orasului, la granita Parisului cu Saint Ouen (un mic orasel limitrof), la care se poate ajunge la metrou Porte de Clignancourt sau metrou Porte de Saint Ouen.
Piata se intinde pe numeroase strazi, are mai multe "piete" in interior, fantani arteziene, terase si cafenele.
Este ca un mic orasel al antichitatilor, vechiturilor si nimicurilor de tot felul. Piata este deschisa sambata, duminica si luni si este o forfota continua, inclusiv o multime de turisti veniti sa vada si sa descopere obiecte unice, deosebite, de colectie.
Istoria pietei este una foarte indelungata, fiind infiintata in anul 1885. Prin anii 60 -70 cand aici era locul in care puteai gasi produse vechi si bune la un pret mic. Acum, zona cu antichitati mie mi se pare ca este o piata destul de inaccesibila publicului de rand care ar cauta un chilipir, s-a umplut de comercianti in adevaratul sens al cuvantului, este mai degraba un loc pentru colectionarii care cauta anumite piese pentru a-si intregi colectiile.
Raman doar tarabele si vanzatorii de la intrarea in piata, care vand o multitudine de obiecte vechi, dar si noi, de o diversitate neinchipuita: de la frigidere si masini de spalat folosite la dvd-uri, prize si cabluri, de la pantofi cu semne de uzura la genti, blugi, ochelari sau margele, de la pahare si farfurii la masti africane. Orice ai cauta, sigur gasesti aici. Doar ca trebuie sa ai rabdare sa cauti.
In partea mai "organizata" si mai comerciala a pietei se intind numeroase alei cu magazinase cu obiecte vechi: statuete, banci si scaune de gradine de stil, obiecte de mobilier, picturi, candelabre, carti, decoratiuni.
Mie astea mi-au placut, dar pretul era prea mare pentru bugetul meu:
Marche aux puces Saint Ouen este cea mai mare si mai vestita piata de gen din Paris si din lume (se intinde peste 6 hectare). Este situata in partea de nord a orasului, la granita Parisului cu Saint Ouen (un mic orasel limitrof), la care se poate ajunge la metrou Porte de Clignancourt sau metrou Porte de Saint Ouen.
Piata se intinde pe numeroase strazi, are mai multe "piete" in interior, fantani arteziene, terase si cafenele.
Este ca un mic orasel al antichitatilor, vechiturilor si nimicurilor de tot felul. Piata este deschisa sambata, duminica si luni si este o forfota continua, inclusiv o multime de turisti veniti sa vada si sa descopere obiecte unice, deosebite, de colectie.
Istoria pietei este una foarte indelungata, fiind infiintata in anul 1885. Prin anii 60 -70 cand aici era locul in care puteai gasi produse vechi si bune la un pret mic. Acum, zona cu antichitati mie mi se pare ca este o piata destul de inaccesibila publicului de rand care ar cauta un chilipir, s-a umplut de comercianti in adevaratul sens al cuvantului, este mai degraba un loc pentru colectionarii care cauta anumite piese pentru a-si intregi colectiile.
Raman doar tarabele si vanzatorii de la intrarea in piata, care vand o multitudine de obiecte vechi, dar si noi, de o diversitate neinchipuita: de la frigidere si masini de spalat folosite la dvd-uri, prize si cabluri, de la pantofi cu semne de uzura la genti, blugi, ochelari sau margele, de la pahare si farfurii la masti africane. Orice ai cauta, sigur gasesti aici. Doar ca trebuie sa ai rabdare sa cauti.
In partea mai "organizata" si mai comerciala a pietei se intind numeroase alei cu magazinase cu obiecte vechi: statuete, banci si scaune de gradine de stil, obiecte de mobilier, picturi, candelabre, carti, decoratiuni.
Mie astea mi-au placut, dar pretul era prea mare pentru bugetul meu:
duminică, 16 octombrie 2011
Meniurile regionale, retrospectiva
Meniurile regionale cred ca sunt preferatele studentilor Ferrandi. Si pe buna dreptate, caci la finalul orelor de bucatarie, ai in fata un intreg meniu de savurat, de la amuse bouche la desert.
O scurta paranteza legata de tipul de meniu frantuzesc: din 2010, le repas gastronomique francais a intrat in patrimoniul imaterial al UNESCO.
Ca si la lucrul in restaurantul scolii, lucram in echipe cand facem meniul regional, prin rotatie, ca sa ajungem toti sa facem toate tipurile de mancaruri. In vinerea cand avem acest program, incepem de la 7.30 dimineata. E greu cu sculatul de la 5 jumatate, dar e pentru o cauza buna: la 12 incepem festinul.
Primul meniu regional a fost Provence:
Anchoiade (crema de anchois cu usturoi, garnitura de legume si oua de prepelita)
Fougasse - nu am o poza de prezentare ca s-a mancat prea repede si nu am apucat :)
Petits farcis a la provencales (legume umplute cu carne)
Filets de rougets a la creme d'olive et marjolaine, fine ratatouille (file de barbun si ratatouille)
Daube a la provencale (carne de vita gatita in cocotte, garnitura de legume)
Nougat et sorbet de framboise
Meniul Normandie
Verrine de tourteaux, espuma d'avocat (crema de crabi si spuma de avocado)
Bar entier cuit en croute de sel aux deux pommes (peste in crusta de sare cu garnitura de cartofi si mere crocante)
Soles farcies, duxelle de champignons au gingembre, creme de moules et bigorneaux (peste "limba de mare" umplut cu ciuperci, sos cu scoici si melci)
Canard en deux cuissons, pommes de terre au gratin (Rata, cartofi gratinati)
Tarte normande aux pommes et Creme glacee au Calvados (tarta cu mere flambate in Calvados, inghetata cu Calvados - Calvados este o bautura alcoolica specifica regiunii Normandia)
Meniul Alsace (tocmai l-am facut ieri):
Tarte flambee (flamme kueche) - seamana la aspect cu o pizza, dar nu este pizza:)
Foie gras de canard aux fruits de saison et kougelhopf (foie gras, mere si struguri caramelizati, briosa tipica din Alsacia)
Sandre en choucroute a l'ancienne, beurre blanc (stiuca cu varza acra si sos de unt)
Civet de chevreuil en deux cuissons, legumes anciennes (carne de caprioara, garnitura de legume)
Fondant au chocolat, sorbet au fromage blanc
O scurta paranteza legata de tipul de meniu frantuzesc: din 2010, le repas gastronomique francais a intrat in patrimoniul imaterial al UNESCO.
Ca si la lucrul in restaurantul scolii, lucram in echipe cand facem meniul regional, prin rotatie, ca sa ajungem toti sa facem toate tipurile de mancaruri. In vinerea cand avem acest program, incepem de la 7.30 dimineata. E greu cu sculatul de la 5 jumatate, dar e pentru o cauza buna: la 12 incepem festinul.
Primul meniu regional a fost Provence:
Anchoiade (crema de anchois cu usturoi, garnitura de legume si oua de prepelita)
Fougasse - nu am o poza de prezentare ca s-a mancat prea repede si nu am apucat :)
Petits farcis a la provencales (legume umplute cu carne)
Filets de rougets a la creme d'olive et marjolaine, fine ratatouille (file de barbun si ratatouille)
Daube a la provencale (carne de vita gatita in cocotte, garnitura de legume)
Nougat et sorbet de framboise
Meniul Normandie
Verrine de tourteaux, espuma d'avocat (crema de crabi si spuma de avocado)
Bar entier cuit en croute de sel aux deux pommes (peste in crusta de sare cu garnitura de cartofi si mere crocante)
Soles farcies, duxelle de champignons au gingembre, creme de moules et bigorneaux (peste "limba de mare" umplut cu ciuperci, sos cu scoici si melci)
Canard en deux cuissons, pommes de terre au gratin (Rata, cartofi gratinati)
Tarte normande aux pommes et Creme glacee au Calvados (tarta cu mere flambate in Calvados, inghetata cu Calvados - Calvados este o bautura alcoolica specifica regiunii Normandia)
Meniul Alsace (tocmai l-am facut ieri):
Tarte flambee (flamme kueche) - seamana la aspect cu o pizza, dar nu este pizza:)
Foie gras de canard aux fruits de saison et kougelhopf (foie gras, mere si struguri caramelizati, briosa tipica din Alsacia)
Sandre en choucroute a l'ancienne, beurre blanc (stiuca cu varza acra si sos de unt)
Civet de chevreuil en deux cuissons, legumes anciennes (carne de caprioara, garnitura de legume)
Fondant au chocolat, sorbet au fromage blanc
duminică, 9 octombrie 2011
O alta fata a Parisului
In preumblarile mele de weekend, azi am ajuns in zona "La Defense" (Grande Arche) - este capatul liniei 1 de metrou, putin in afara Parisului. Zona este un imens centru de afaceri, avand in mijloc o zona pietonala si o zona comerciala.
Iesirea de la metrou te duce exact pe platoul din mijloc, unde troneaza Grande Arche. Constructia este masiva si impunatoare, mi-a dat o senzatie de apasare, dar si de pustietate, deriva.
Poate pentru ca Grande Arche nu se mai poate vizita (cu lifturile panoramice), iar afisele cu "fermeture definitive" dadeau impresia ca se intampla ceva cu structura cladirii, poate si vremea mohorata, cu vantul care vuia si ma infrigura. Mi s-a parut un fel de colt de lume post-industriala, ajunsa in colaps.
Am mers putin pe o esplanada din fata arcului... aceeasi senzatie de pustietate si de neverending story.
Grande Arche a fost construit intre 1981-1989, fiind inaugurat cu ocazia implinirii a 200 de ani de la Revolutia Franceza. Monumentul a fost proiectat de catre arhitectul danez Johann Otto von Spreckelsen, care a castigatul cu acest proiect concursul lansat in 1981. Acest monument era menit sa fie elementul central de arhitectura din zona de afaceri La Defense.
De jur imprejur se inalta turnuri de sticla care mai de care mai impunatoare. Este o discrepanta uriasa fata de ce stiam eu in Paris pana acum, desi am mai vazut pe ici pe colo si cladiri de birouri in cateva zone.
Cea mai trista imagine dintre toate mi s-a parut asta:
Iesirea de la metrou te duce exact pe platoul din mijloc, unde troneaza Grande Arche. Constructia este masiva si impunatoare, mi-a dat o senzatie de apasare, dar si de pustietate, deriva.
Poate pentru ca Grande Arche nu se mai poate vizita (cu lifturile panoramice), iar afisele cu "fermeture definitive" dadeau impresia ca se intampla ceva cu structura cladirii, poate si vremea mohorata, cu vantul care vuia si ma infrigura. Mi s-a parut un fel de colt de lume post-industriala, ajunsa in colaps.
Am mers putin pe o esplanada din fata arcului... aceeasi senzatie de pustietate si de neverending story.
Grande Arche a fost construit intre 1981-1989, fiind inaugurat cu ocazia implinirii a 200 de ani de la Revolutia Franceza. Monumentul a fost proiectat de catre arhitectul danez Johann Otto von Spreckelsen, care a castigatul cu acest proiect concursul lansat in 1981. Acest monument era menit sa fie elementul central de arhitectura din zona de afaceri La Defense.
De jur imprejur se inalta turnuri de sticla care mai de care mai impunatoare. Este o discrepanta uriasa fata de ce stiam eu in Paris pana acum, desi am mai vazut pe ici pe colo si cladiri de birouri in cateva zone.
Cea mai trista imagine dintre toate mi s-a parut asta:
sâmbătă, 8 octombrie 2011
Zilele de restaurant (1)
Programul nostru de studii prevede 7 sesiuni de serviciu de restaurant (cam o data la doua saptamani). Asta inseamna ca 2 zile pe saptamana, miercuri seara si joi la pranz, suntem bucatarii restaurantului situat la etajul 1 in incinta scolii. Avem de-a face cu clienti reali, deci treaba este cat se poate de serioasa.
Avem un meniu intreg de facut, impartiti in echipe. Capacitatea restaurantului este de 60 de persoane. Un meniu cuprinde:
Lucram intr-o bucatarie mai mare decat cea in care gatim de obicei, ambele grupe de cuisine, divizati in statii de lucru conform felurilor pregatite. Fiecare echipa trebuie sa aiba un chef de partie, adica un lider care sa coordoneze lucrul si comenzile pentru o statie de lucru: antreu, peste, carne, etc. Pana acum, am avut serviciu restaurant o singura data, eu am facut parte din echipa care a pregatit ultimul fel de mancare, carnea de vita, si am fost si chef de partie.
Iata cum a aratat meniul nostru pentru clienti, saptamana trecuta:
1. Fusion carotte-patate douce au gingembre. Saumon fume, oeufs de truite.
2. Cromesquin au saumon et au citron. Creme de poivrons rouges citronelle.
3. Filet de sole aux girolles en spirale et couteaux aux mariniere.
4. Medallion de veau grille sauce a la reglisse. Millefeuille de legumes d'automne.
Sunt zile obositoare, cu multa agitatie, stres, adrenalina. Dar nu stii cand trece timpul!
Se apropie a doua sesiune de restaurant, saptamana viitoare. Voi face parte din echipa de antreuri atunci. Wish me luck.
Avem un meniu intreg de facut, impartiti in echipe. Capacitatea restaurantului este de 60 de persoane. Un meniu cuprinde:
- amuse-bouche
- antreu
- peste
- carne vita/pasare/vanat
- desert (este preparat de colegii de la Pastry) - nu il luam in calcul.
Lucram intr-o bucatarie mai mare decat cea in care gatim de obicei, ambele grupe de cuisine, divizati in statii de lucru conform felurilor pregatite. Fiecare echipa trebuie sa aiba un chef de partie, adica un lider care sa coordoneze lucrul si comenzile pentru o statie de lucru: antreu, peste, carne, etc. Pana acum, am avut serviciu restaurant o singura data, eu am facut parte din echipa care a pregatit ultimul fel de mancare, carnea de vita, si am fost si chef de partie.
Iata cum a aratat meniul nostru pentru clienti, saptamana trecuta:
1. Fusion carotte-patate douce au gingembre. Saumon fume, oeufs de truite.
2. Cromesquin au saumon et au citron. Creme de poivrons rouges citronelle.
3. Filet de sole aux girolles en spirale et couteaux aux mariniere.
4. Medallion de veau grille sauce a la reglisse. Millefeuille de legumes d'automne.
Sunt zile obositoare, cu multa agitatie, stres, adrenalina. Dar nu stii cand trece timpul!
Se apropie a doua sesiune de restaurant, saptamana viitoare. Voi face parte din echipa de antreuri atunci. Wish me luck.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)