A fost o perioada lunga in care nu am mai impartasit nimic pe blog. O perioada de epuizare fizica si psihica, de framantari interioare, de evenimente si bune si mai putin bune. Hai sa vedem insa care ar fi niste vesti bune.
Una din initiativele intreprinse in aceasta perioada este initierea unei colaborari cu revista online de gastronomie What Liberty Ate, al carei al doilea numar se preconizeaza a iesi in luna mai. Ma veti regasi acolo cu doua materiale, o reteta si un articol despre culisele bucatariei.
Iar azi am vazut ca mi-a fost citata opinia intr-un articol din Romania Libera in care se dezbatea problema bucatariei romanesti, de ce nu au un gust atat de bun mancarurile traditionale romanesti din restaurantele cu acest specific, de ce nu putem vorbi despre niste meniuri care sa reflecte cu adevarat bucataria traditionala romaneasca, calitatea ingredientelor si nepasarea patronilor de restaurante. Intregul articol il puteti citi aici.
vineri, 27 aprilie 2012
joi, 16 februarie 2012
La ce mai visez eu in timp ce lucrez la restaurant
Timpul meu liber in timpul saptamanii se rezuma, de ceva timp, la vreo 2 ore dimineata si 2 ore seara, adica inainte si dupa ce lucrez la restaurant. Un program cum intalnesti, de regula, in mai toate restaurantele, de 10-12 ore pe zi.
Efortul fizic este destul de mare. Numai ganditi-va ca in aceste ore, nu stai deloc pe scaun, ci numai in picioare. De ce oare nu s-au dotat bucatariile profesionale si cu cate un scaun, pe ici, pe colo? Stiu, in bucatarie robotesti de colo colo. Totusi, sunt momente in care faci diverse activitati pe care ai putea sa le faci foarte bine stand jos. Macar sa iti tragi sufletul dupa atata efort.
Dupa experienta asta, am ajuns la concluzia ca daca as avea eu un restaurant, sigur as pune si niste scaune in bucatarie :)
Efortul fizic este destul de mare. Numai ganditi-va ca in aceste ore, nu stai deloc pe scaun, ci numai in picioare. De ce oare nu s-au dotat bucatariile profesionale si cu cate un scaun, pe ici, pe colo? Stiu, in bucatarie robotesti de colo colo. Totusi, sunt momente in care faci diverse activitati pe care ai putea sa le faci foarte bine stand jos. Macar sa iti tragi sufletul dupa atata efort.
Dupa experienta asta, am ajuns la concluzia ca daca as avea eu un restaurant, sigur as pune si niste scaune in bucatarie :)
marți, 7 februarie 2012
Acasa si la Heritage
S-au intamplat multe de cand am scris ultimul post pe blog. In primul rand, sunt la 2300 km departare de Paris, cu alte cuvinte m-am intors in Romania. Un drum frumos, 3 zile in care am strabatut Franta, Germania, Austria, Ungaria si, in cele din urma, Romania. Bagaje multe, frig si zapada multa de cand am coborat spre Sibiu. Totusi, am avut noroc sa nu fie drumul inzapezit, viscol, polei. Daca la Paris inca nu au vazut zapada, aici eu am parte din belsug.
Dupa cateva zile in care a trebuit sa despachetez si sa organizez multimea de bagaje, de ieri am inceput stagiul de practica la restaurantul Heritage. Am ales acest restaurant pentru ca meniurile ce poarta semnatura chef-ului Juan Amador se inscriu in linia meniurilor din marile restaurante din Franta.
Mi-ar fi placut sa pun niste foto cu meniul de tip degustation de la Heritage, dar momentan nu imi mai merge micul aparat foto de buzunar care m-a insotit in fiecare zi de bucatarie la Paris. Dar sigur voi pune niste foto la un moment dat.
Dupa cateva zile in care a trebuit sa despachetez si sa organizez multimea de bagaje, de ieri am inceput stagiul de practica la restaurantul Heritage. Am ales acest restaurant pentru ca meniurile ce poarta semnatura chef-ului Juan Amador se inscriu in linia meniurilor din marile restaurante din Franta.
Mi-ar fi placut sa pun niste foto cu meniul de tip degustation de la Heritage, dar momentan nu imi mai merge micul aparat foto de buzunar care m-a insotit in fiecare zi de bucatarie la Paris. Dar sigur voi pune niste foto la un moment dat.
luni, 23 ianuarie 2012
Ultima provocare de la Ferrandi
Scoala s-a terminat. Marti a fost ultima zi, o zi mai diferita decat cele cu care ne obisnuisem. Pentru ultima zi in care aveam sa gatim in bucataria 139 - bucataria programului international - am avut de facut un meniu propriu, pe baza unei liste de ingrediente date. Un asa zis "menu panier".
Meniul trebuia sa fie compus din carre de porc gatit cum vrem noi plus trei garnituri, la alegere. Am avut la dipsozitie o lista cu legume si fructe (de sezon), condimente, plante aromate si alte ingrediente care sa ne ajute in realizarea cat mai creativa a mancarurilor.
Am avut weekendul trecut la dispozitie sa ne inspiram si sa ne gandim la acest meniu. Astfel ca marti trebuia sa stim exact de la inceputul orelor ce vom face si cum.
Titlul meniului meu a fost Carre de porc a la biere, garniture d'hiver. Carnea de porc a fost gatita, bucata intreaga, intr-un sos cu bere si aromat cu ceapa, morcov si un pic de usturoi. Am folosit ceva bere, nu m-am jucat, vreo 3 cutii de bere de 0,33. A stat la cuptor vreo ora jumatate. Apoi am scos carnea, am strecurat sosul si l-am mai redus putin. La final, inainte de prezentare, am repus carnea taiata in portii intr-o tigaie la cuptor si am uns-o cu sosul redus pana s-a acoperit uniform cu o pelicula lucioasa de sos.
Cat despre garnituri, am facut trei tipuri diferite. Prima a fost o salata de cruditati, morcov si mar, cu o ploaie de patrunjel si asezonata cu o vinegreta de lamaie si ulei, totul pus intr-un mar intreg decor.Pentru a doua garnitura, am ales sa fac un piure de castane. Aveam in lista de ingrediente castane gatite partial in sous-vide. Le-am fiert cam o ora in lapte, apoi le-am pasat cu mixerul si am adaugat smantana. Iar a treia garnitura a constat in verze de Bruxelles sotate in unt. Mai intai le-am fiert a l'anglais si apoi le-am sotat cu unt inainte de prezentarea celor doua farfurii.
Din pacate, am avut doar cateva secunde la dispozitie sa fac o fotografie, pentru ca trebuia sa duc farfuriile aranjate la degustare fara sa se raceasca.
Ultima fotografie cu mancare gatita la Ferrandi.
Meniul trebuia sa fie compus din carre de porc gatit cum vrem noi plus trei garnituri, la alegere. Am avut la dipsozitie o lista cu legume si fructe (de sezon), condimente, plante aromate si alte ingrediente care sa ne ajute in realizarea cat mai creativa a mancarurilor.
Am avut weekendul trecut la dispozitie sa ne inspiram si sa ne gandim la acest meniu. Astfel ca marti trebuia sa stim exact de la inceputul orelor ce vom face si cum.
Titlul meniului meu a fost Carre de porc a la biere, garniture d'hiver. Carnea de porc a fost gatita, bucata intreaga, intr-un sos cu bere si aromat cu ceapa, morcov si un pic de usturoi. Am folosit ceva bere, nu m-am jucat, vreo 3 cutii de bere de 0,33. A stat la cuptor vreo ora jumatate. Apoi am scos carnea, am strecurat sosul si l-am mai redus putin. La final, inainte de prezentare, am repus carnea taiata in portii intr-o tigaie la cuptor si am uns-o cu sosul redus pana s-a acoperit uniform cu o pelicula lucioasa de sos.
Cat despre garnituri, am facut trei tipuri diferite. Prima a fost o salata de cruditati, morcov si mar, cu o ploaie de patrunjel si asezonata cu o vinegreta de lamaie si ulei, totul pus intr-un mar intreg decor.Pentru a doua garnitura, am ales sa fac un piure de castane. Aveam in lista de ingrediente castane gatite partial in sous-vide. Le-am fiert cam o ora in lapte, apoi le-am pasat cu mixerul si am adaugat smantana. Iar a treia garnitura a constat in verze de Bruxelles sotate in unt. Mai intai le-am fiert a l'anglais si apoi le-am sotat cu unt inainte de prezentarea celor doua farfurii.
Din pacate, am avut doar cateva secunde la dispozitie sa fac o fotografie, pentru ca trebuia sa duc farfuriile aranjate la degustare fara sa se raceasca.
Ultima fotografie cu mancare gatita la Ferrandi.
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
Evaluarea la bucatarie
Am ajuns acasa de vreo ora de la scoala. De la ora 14.00 am avut programata evaluarea la bucatarie. Reteta care ne-a fost data (am fost 6 persoane in grupa de azi dupa-amiaza) a fost cu pui: poulet cocotte grande-mere. Ca numar de ordine a prezentarii, eu am avut nr 2 si am intrat efectiv in bucatarie la 14.35, ceea ce a insemnat ca la 18.05 trebuia sa am platoul gata.
Am avut cam un sfert de ora la dispozitie sa ne facem notite in privinta organizarii: actiunile intreprinse (eu mi-am notat cateva elemente de care mi-era teama ca le-as putea omite din cauza stresului si a grabei) si instrumentele necesare (tavi, oale, castroane, strecuratoare, etc).
Trei ore jumatate pentru a pregati puiul de la zero (parlit, curatat in interior, "infrumusetare" prin a taia elementele indezirabile: gat, cap, varful aripilor, parti din gheara), legare cu ata (cu un fel de ac de cusut imens). A urmat rumenirea in tigaie, adaugarea garniturii aromatice (morcov si ceapa) si punerea in cuptor, in cocotte, acoperit cu capac.
Pe langa asta, a trebuie sa facem garnitura. Cartofi cocotte (este un anumit fel de tourner), apoi a trebuit sa ii dam in fiert, i-am scurs de apa si apoi i-am rumenit pe aragaz si am finalizat coacerea la cuptor. A durat mai mult decat ma asteptam sa le dau cartofilor forma de cocotte, am avut de facut 24 astfel de cartofi!
Alta parte a garniturii a fost sa glasam a brun cepe mici si sa calim bucatele de bacon (date in fiert inainte) si ciuperci.
Dupa ce puiul a fost gata, l-am scos din oala si am inceput sa facem sosul. Bineinteles ca inainte de a pune pe platou totul, a trebuit sa ma asigur ca toate elementele sunt fierbinti.
Am terminat la fix, cu cateva secunde inainte sa fiu strigata. In graba am reusit sa fac si o fotografie, cred ca sunt singura care am fotografiat platoul pe care l-am trimis :)
Au contat la evaluare organizarea activitatilor, ordinea si curatenia planului de lucru, actiunile efective (curatat legume, taiat, pregatit puiul, rumenirea ciupercilor, etc). Tot ce faceai, era vazut si notat intr-un anumit fel. In plus, impresia vizuala a platoului si degustarea au fost de asemenea parte a evaluarii.
Chef-ii care ne-au evaluat nu au fost cei pe care i-am avut in timpul programului, unul dintre ei, care a participat la partea de degustare a fost profesorul de charcuterie. In plus, au mai asistat chef Antoine (pentru care am toata lauda) si chef Sebastien. Toti au degustat dint toate elementele componente ale platoului: pui, fiecare tip de garnitura, sosul. Au avut farfurii, vin, paine, erau ca la banchet :).
Nu avem inca notele finale, dar cred ca totul e ok. Gata, s-a incheiat cu evaluarile. Mai sunt doua zile de scoala cu un program mai special, apoi trei zile vom merge la Bordeaux, intr-o excursie.
Astept weekendul asta sa ma relaxez si sa ma plimb. Vreau sa inmagazinez cat mai mult din atmosfera pariziana, caci nu mai este mult pana ma intorc acasa.
Am avut cam un sfert de ora la dispozitie sa ne facem notite in privinta organizarii: actiunile intreprinse (eu mi-am notat cateva elemente de care mi-era teama ca le-as putea omite din cauza stresului si a grabei) si instrumentele necesare (tavi, oale, castroane, strecuratoare, etc).
Trei ore jumatate pentru a pregati puiul de la zero (parlit, curatat in interior, "infrumusetare" prin a taia elementele indezirabile: gat, cap, varful aripilor, parti din gheara), legare cu ata (cu un fel de ac de cusut imens). A urmat rumenirea in tigaie, adaugarea garniturii aromatice (morcov si ceapa) si punerea in cuptor, in cocotte, acoperit cu capac.
Pe langa asta, a trebuie sa facem garnitura. Cartofi cocotte (este un anumit fel de tourner), apoi a trebuit sa ii dam in fiert, i-am scurs de apa si apoi i-am rumenit pe aragaz si am finalizat coacerea la cuptor. A durat mai mult decat ma asteptam sa le dau cartofilor forma de cocotte, am avut de facut 24 astfel de cartofi!
Alta parte a garniturii a fost sa glasam a brun cepe mici si sa calim bucatele de bacon (date in fiert inainte) si ciuperci.
Dupa ce puiul a fost gata, l-am scos din oala si am inceput sa facem sosul. Bineinteles ca inainte de a pune pe platou totul, a trebuit sa ma asigur ca toate elementele sunt fierbinti.
Am terminat la fix, cu cateva secunde inainte sa fiu strigata. In graba am reusit sa fac si o fotografie, cred ca sunt singura care am fotografiat platoul pe care l-am trimis :)
Au contat la evaluare organizarea activitatilor, ordinea si curatenia planului de lucru, actiunile efective (curatat legume, taiat, pregatit puiul, rumenirea ciupercilor, etc). Tot ce faceai, era vazut si notat intr-un anumit fel. In plus, impresia vizuala a platoului si degustarea au fost de asemenea parte a evaluarii.
Chef-ii care ne-au evaluat nu au fost cei pe care i-am avut in timpul programului, unul dintre ei, care a participat la partea de degustare a fost profesorul de charcuterie. In plus, au mai asistat chef Antoine (pentru care am toata lauda) si chef Sebastien. Toti au degustat dint toate elementele componente ale platoului: pui, fiecare tip de garnitura, sosul. Au avut farfurii, vin, paine, erau ca la banchet :).
Nu avem inca notele finale, dar cred ca totul e ok. Gata, s-a incheiat cu evaluarile. Mai sunt doua zile de scoala cu un program mai special, apoi trei zile vom merge la Bordeaux, intr-o excursie.
Astept weekendul asta sa ma relaxez si sa ma plimb. Vreau sa inmagazinez cat mai mult din atmosfera pariziana, caci nu mai este mult pana ma intorc acasa.
marți, 10 ianuarie 2012
Evaluarea la patisserie
Am avut testul la patisserie in aceasta dupa-amiaza. Atmosfera a fost destul de relaxata, nici nu prea am simtit ca sunt intr-un examen. Chef Antoine nu a fost singur azi, ci a fost acompaniat in evaluare de un alt chef din afara scolii.
Retetele pe care le-am avut de facut au fost: tarte au chocolat si choux Chantilly. Motivele pentru care ni s-au dat aceste retete sunt destul de evidente: pentru tarta, voiau sa vada cum facem aluatul, cum intindem foaia, cum garnisim forma, cum coacem aluatul; pentru choux, au testat cum ne descurcam cu un cornet de patiserie si cum il folosim pentru a pune choux-urile pe tava; pentru ganache-ul de ciocolata, era important sa iasa o crema cat mai fina, sa se topeasca perfect ciocolata si untul si sa fie cat mai bine pusa in tarta (sa fie cat mai neteda deasupra); pentru frisca, s-a urmarit sa fie batuta smantana cat trebuie (sa fie tare, dar sa nu depasesti punctul critic in care frisca se poate transforma in unt). Au mai contat, desigur, aspectul final si gustul.
Cei doi chef-i cred ca au mancat tarte si choux-uri de nu le mai trebuie tot anul :) Nu ne-au spus notele inca (ceea ce e destul de frustrant), dar au zis ca toata lumea a trecut testul.
Mai jos, cele 2 farfurii de prezentare ale mele:
Tarte au chocolat
Choux Chantilly
Ma bucur ca am trecut cu bine de prima etapa a testarii. Urmeaza vineri, evaluarea la bucatarie.
Retetele pe care le-am avut de facut au fost: tarte au chocolat si choux Chantilly. Motivele pentru care ni s-au dat aceste retete sunt destul de evidente: pentru tarta, voiau sa vada cum facem aluatul, cum intindem foaia, cum garnisim forma, cum coacem aluatul; pentru choux, au testat cum ne descurcam cu un cornet de patiserie si cum il folosim pentru a pune choux-urile pe tava; pentru ganache-ul de ciocolata, era important sa iasa o crema cat mai fina, sa se topeasca perfect ciocolata si untul si sa fie cat mai bine pusa in tarta (sa fie cat mai neteda deasupra); pentru frisca, s-a urmarit sa fie batuta smantana cat trebuie (sa fie tare, dar sa nu depasesti punctul critic in care frisca se poate transforma in unt). Au mai contat, desigur, aspectul final si gustul.
Cei doi chef-i cred ca au mancat tarte si choux-uri de nu le mai trebuie tot anul :) Nu ne-au spus notele inca (ceea ce e destul de frustrant), dar au zis ca toata lumea a trecut testul.
Mai jos, cele 2 farfurii de prezentare ale mele:
Tarte au chocolat
Choux Chantilly
Ma bucur ca am trecut cu bine de prima etapa a testarii. Urmeaza vineri, evaluarea la bucatarie.
sâmbătă, 7 ianuarie 2012
Zilele de restaurant - 7
Saptamana aceasta am participat la ultima sesiune de restaurant din programa. Pentru ca se apropie finalul programului, deja totul a inceput sa cam fie "ultimul/ultima".
Nu stiu de ce, dar se pare ca chef Sebastien are o predilectie in a ma repartiza la echipa de la felul "carne" - cel mai elaborat, cu cele mai multe activitati de pregatire si, de ce nu, cel mai greu din perspectiva servirii. Asa ca iata-ma pentru a treia oara la ultimul fel, o reteta cu carne de caprioara de data asta.
Amuse bouche:
Gauffres de pomme de terre a l'avruga, creme acidulee - avruga (icre asemanatoare cu caviarul), doua mici gauffre facute dintr-un aluat pe baza de cartof, smantana si ou, o crema pe baza de smantana aromata cu lamaie.
Antreu:
Carpaccio de veau et foie gras, miel a truffe blanche, Feta et Granny Smith -nu sunt prea multe de explicat la aceasta reteta. Foie gras-ul a fost marinat si apoi gatit in cuptor, pe urma pus in tava si presat.
Felia de foie gras a fost apoi acoperita deasupra cu fellile stravezii de carne de vita, peste care s-au pus alternativ bucatele de mar si bucatele de Feta. Din miere incalzita si putin ulei aromat cu trufe s-a facut un sos care a fot pus deasupra.
Peste:
Petits paves de bar vapeur, creme de laitue, persil plat au curry, sucrine au beurre - Biban invelit in folie de plastic si gatit in abur la cuptor, piure de patrunjel aromat cu putin Curry, un sos de salata verde si smantana si o bucatica de salata tip sucrine rumenita in unt.
Deasupra, pentru decor, o spuma de lapte amestecata cu suc de la scoici Saint Jacques.
Carne:
Noisettes de chevreuil en dragee, puree fine de celeri, compression de charlotte. Carnea de caprioara fiind de tip vanat ne-a furnizat surprize in momentul pregatirii pentru a o marina: am gasit gaurile facute de gloante si mici alice (din fericire, le-am eliminat pe toate si nu au ajuns in farfuriile clientilor :). Deci, carnea a fost lasata 24 de ore la marinat cu cimbru, dafin, piper, ulei de masline, usturoi si coaja de portocala.
Ca garnitura, au fost mai multe elemente: un piure de telina (bucatile de telina au fost fierte in lapte si smantana), sosul pe baza de jus de chevreuil si dragee (drajeuri cu migdale intregi au fost caramelizate si amestecate cu acest sos), cartofi cu unt copti la cuptor (mai multe felii foarte subtiri au fosti rulate pentru a face fiecare floricica de cartof - asta da treaba migaloasa!).
Bucata de carne a fost rumenita in tigaie, iar inainte de a fi trimisa clientului, a fost data printr-o pasta praline si apoi printr-o "faina" facuta din aceleasi drajeuri cu migdale, si apoi a fost pusa la cuptor pentru alte cateva minute, timp in care se forma de jur imprejur o crusta crocanta - oricum, carnea trebuie servita roze.
Gustul predominant al acestui fel de mancare era unul dulce, dar placut.
Gata, a mai trecut o saptamana. Mai sunt doua.
Nu stiu de ce, dar se pare ca chef Sebastien are o predilectie in a ma repartiza la echipa de la felul "carne" - cel mai elaborat, cu cele mai multe activitati de pregatire si, de ce nu, cel mai greu din perspectiva servirii. Asa ca iata-ma pentru a treia oara la ultimul fel, o reteta cu carne de caprioara de data asta.
Amuse bouche:
Gauffres de pomme de terre a l'avruga, creme acidulee - avruga (icre asemanatoare cu caviarul), doua mici gauffre facute dintr-un aluat pe baza de cartof, smantana si ou, o crema pe baza de smantana aromata cu lamaie.
Antreu:
Carpaccio de veau et foie gras, miel a truffe blanche, Feta et Granny Smith -nu sunt prea multe de explicat la aceasta reteta. Foie gras-ul a fost marinat si apoi gatit in cuptor, pe urma pus in tava si presat.
Felia de foie gras a fost apoi acoperita deasupra cu fellile stravezii de carne de vita, peste care s-au pus alternativ bucatele de mar si bucatele de Feta. Din miere incalzita si putin ulei aromat cu trufe s-a facut un sos care a fot pus deasupra.
Peste:
Petits paves de bar vapeur, creme de laitue, persil plat au curry, sucrine au beurre - Biban invelit in folie de plastic si gatit in abur la cuptor, piure de patrunjel aromat cu putin Curry, un sos de salata verde si smantana si o bucatica de salata tip sucrine rumenita in unt.
Deasupra, pentru decor, o spuma de lapte amestecata cu suc de la scoici Saint Jacques.
Carne:
Noisettes de chevreuil en dragee, puree fine de celeri, compression de charlotte. Carnea de caprioara fiind de tip vanat ne-a furnizat surprize in momentul pregatirii pentru a o marina: am gasit gaurile facute de gloante si mici alice (din fericire, le-am eliminat pe toate si nu au ajuns in farfuriile clientilor :). Deci, carnea a fost lasata 24 de ore la marinat cu cimbru, dafin, piper, ulei de masline, usturoi si coaja de portocala.
Ca garnitura, au fost mai multe elemente: un piure de telina (bucatile de telina au fost fierte in lapte si smantana), sosul pe baza de jus de chevreuil si dragee (drajeuri cu migdale intregi au fost caramelizate si amestecate cu acest sos), cartofi cu unt copti la cuptor (mai multe felii foarte subtiri au fosti rulate pentru a face fiecare floricica de cartof - asta da treaba migaloasa!).
Bucata de carne a fost rumenita in tigaie, iar inainte de a fi trimisa clientului, a fost data printr-o pasta praline si apoi printr-o "faina" facuta din aceleasi drajeuri cu migdale, si apoi a fost pusa la cuptor pentru alte cateva minute, timp in care se forma de jur imprejur o crusta crocanta - oricum, carnea trebuie servita roze.
Gustul predominant al acestui fel de mancare era unul dulce, dar placut.
Gata, a mai trecut o saptamana. Mai sunt doua.
marți, 3 ianuarie 2012
Galette des rois
Ultima reteta din cadrul orelor de patiserie (da, se termina in curand scoala) a fost azi "Galette des rois". Chef Antoine a ales-o din doua motive: 1) ca sa ne reamintim de modul in care se face aluatul de foietaj pentru ca saptamana viitoarea avem testarea practica la patisserie si 2) ca sa fim in ton cu traditiile franceze in ale deserturilor, pentru ca in aceste zile, toate boulangerie-ile au la vanzare acest desert.
Traditia care sta la baza este sarbatoarea Epifaniei, pe 6 ianuarie. Ca data, corespunde cu Boboteaza de la noi, numai ca semnificatiile sunt diferite: la catolici, in aceasta zi se sarbatoreste sosirea celor trei magi (regi) ca sa il vada pe Iisus pruncul.
Daca pe vremuri, Galette des rois se facea si se gasea doar in preajma acestei zile, in zilele noastre, cam toata luna ianuarie poti gasi desertul de cumparat.
Specificitatea acestei prajituri consta in traditia de a pune in crema din interior o mica figurina de plastic (feve in franceza, de la bob de fasole, cum se punea pe vremuri) si, dupa impartirea feliilor, cel care va gasi figurina, va fi desemnat "rege" (incoronat cu o coroana de carton aurit) si va trebui ca anul viitor sa fie cel care va aduce la masa noua Galette des Rois.
Prajitura se face cu aluat de foietaj, taiat in forma rotunda (doua bucati, una ca baza si una deasupra). Ca umplutura, se face o crema numita frangipane, cu unt, creme amande (pudra migdale, zahar, faina, smantana, oua) si aromata cu esenta de migdale amare si/sau rom. Deasupra se face un design tip vegetal, cu frunzulite.
Gata de coacere:
si dupa ce am scos-o din cuptor:
Traditia care sta la baza este sarbatoarea Epifaniei, pe 6 ianuarie. Ca data, corespunde cu Boboteaza de la noi, numai ca semnificatiile sunt diferite: la catolici, in aceasta zi se sarbatoreste sosirea celor trei magi (regi) ca sa il vada pe Iisus pruncul.
Daca pe vremuri, Galette des rois se facea si se gasea doar in preajma acestei zile, in zilele noastre, cam toata luna ianuarie poti gasi desertul de cumparat.
Specificitatea acestei prajituri consta in traditia de a pune in crema din interior o mica figurina de plastic (feve in franceza, de la bob de fasole, cum se punea pe vremuri) si, dupa impartirea feliilor, cel care va gasi figurina, va fi desemnat "rege" (incoronat cu o coroana de carton aurit) si va trebui ca anul viitor sa fie cel care va aduce la masa noua Galette des Rois.
Prajitura se face cu aluat de foietaj, taiat in forma rotunda (doua bucati, una ca baza si una deasupra). Ca umplutura, se face o crema numita frangipane, cu unt, creme amande (pudra migdale, zahar, faina, smantana, oua) si aromata cu esenta de migdale amare si/sau rom. Deasupra se face un design tip vegetal, cu frunzulite.
Gata de coacere:
si dupa ce am scos-o din cuptor:
Inapoi la Paris
In timp ce multa lume inca se bucura de ultimele ore ale zilelor de Revelion, eu am ajuns de aseara la Paris si azi deja la 5.30 m-am trezit pentru prima zi de scoala din 2012.
Nu imi vine sa cred cata lume pleca ieri din Romania, eu chiar credeam ca voi fi printre putinele exceptii care calatoresc pe 1 ianuarie, insa avionul spre Paris nu a avut nici un loc liber. Deh, lumea se misca...
La Paris e plin de turisti veniti sa isi petreaca revelionul, multi spanioli si italieni, din cate i-am auzit. Totusi, Ieri seara era destul de liniste pe stradute, mai multa rumoare e doar in punctele de atractie consacrate unde forfoteau turistii.
In schimb, azi deja multa lume si-a inceput deja activitatea, magazinele sunt deschise, viata si-a reluat treptat ritmul.
Se pare ca francezii nu tin prea mult la brazii lor de Craciun, caci am vazut o multime de brazi deja abandonati pe strazi. Poate face parte tot din strategia de revenire la viata de zi cu zi, dar eu nu as renunta asa repede si brutal la bradul care mi-a incalzit sufletul de in fiecare zi a perioadei de sarbatori.
In concluzie, inapoi la Paris, inapoi la Ferrandi. Mai sunt 3 saptamani.
Nu imi vine sa cred cata lume pleca ieri din Romania, eu chiar credeam ca voi fi printre putinele exceptii care calatoresc pe 1 ianuarie, insa avionul spre Paris nu a avut nici un loc liber. Deh, lumea se misca...
La Paris e plin de turisti veniti sa isi petreaca revelionul, multi spanioli si italieni, din cate i-am auzit. Totusi, Ieri seara era destul de liniste pe stradute, mai multa rumoare e doar in punctele de atractie consacrate unde forfoteau turistii.
In schimb, azi deja multa lume si-a inceput deja activitatea, magazinele sunt deschise, viata si-a reluat treptat ritmul.
Se pare ca francezii nu tin prea mult la brazii lor de Craciun, caci am vazut o multime de brazi deja abandonati pe strazi. Poate face parte tot din strategia de revenire la viata de zi cu zi, dar eu nu as renunta asa repede si brutal la bradul care mi-a incalzit sufletul de in fiecare zi a perioadei de sarbatori.
In concluzie, inapoi la Paris, inapoi la Ferrandi. Mai sunt 3 saptamani.
marți, 20 decembrie 2011
Acasa
In sfarsit, dupa mai bine de 4 luni de zile de cand am plecat in Franta, ma aflu din nou acasa, in vacanta. Si ma simt tare bine.
Nici nu ne dam seama, de obicei, ce pretios este sentimentul de a fi inconjurat de familie si prieteni, de a fi in mediul familiar de acasa. Nu ne gandim la asta, avem prea multe pe cap. In schimb, atunci cand esti departe, tanjesti sa fii alaturi de cei dragi, sa revii acasa, nu intr-un loc strain in care nu te asteapta nimeni.
Nu ma mai satur sa ma plimb prin casa, sa fac lucruri care mi-au lipsit in tot timpul asta: sa ma cuibaresc pe canapea citind, sa beau alene cafeaua de dimineata alaturi de Marius, sa ascult radio Guerrilla in timp ce trebaluiesc, sa deschid ochii dimineata si sa vad ca sunt in patul meu, sa vorbesc romaneste, sa simt atmosfera calda a caminului in timp ce afara e inegurat si frig.
In curand ii voi vedea si pe parinti, de Craciun, intr-un moment in care se va reuni intreaga familie. Oricat am fi de departe, important este sa descoperim acele resorturi care ne fac sa ne reunim si sa ne simtim impliniti si reintregiti.
Nici nu ne dam seama, de obicei, ce pretios este sentimentul de a fi inconjurat de familie si prieteni, de a fi in mediul familiar de acasa. Nu ne gandim la asta, avem prea multe pe cap. In schimb, atunci cand esti departe, tanjesti sa fii alaturi de cei dragi, sa revii acasa, nu intr-un loc strain in care nu te asteapta nimeni.
Nu ma mai satur sa ma plimb prin casa, sa fac lucruri care mi-au lipsit in tot timpul asta: sa ma cuibaresc pe canapea citind, sa beau alene cafeaua de dimineata alaturi de Marius, sa ascult radio Guerrilla in timp ce trebaluiesc, sa deschid ochii dimineata si sa vad ca sunt in patul meu, sa vorbesc romaneste, sa simt atmosfera calda a caminului in timp ce afara e inegurat si frig.
In curand ii voi vedea si pe parinti, de Craciun, intr-un moment in care se va reuni intreaga familie. Oricat am fi de departe, important este sa descoperim acele resorturi care ne fac sa ne reunim si sa ne simtim impliniti si reintregiti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)